Nu o să pot (vreau?) vreodată să am calitatea (insuşirea?) evidentului. Cărţile pe faţă trebuie să se întâmple doar în situaţii disperate, căci doar atunci funcţionează şi crează un dramatism maxim şi demn de notat undeva. Până atunci însă, trebuie să acceptam că suntem nimic altceva decât o substanţă relativă, care de cele mai multe ori nu reuşeşte să-şi înţeleagă aşa-zisă menire sau care sunt lucrurile după care ar trebui să alerge ca să ajungă la un anumit nivel de împlinire şi sens în viaţă.
Mi se pare comic că multe dintre ţelurile noastre şi experienţele la care visăm ne sunt necunoscute ca şi sentiment, dar cu toate acestea, suntem foarte siguri că sunt ceea ce avem nevoie. Cine sau ce ne înspiră atât de pregnant încât să ne dea un anumit curs vieţii şi în ce măsură ne ghidăm sau ne lăsăm ghidaţi? Cred că introspecţia are răspunsuri la multe întrebări, dar cine stă zi de zi să îşi acorde atenţie şi să-şi pună fluxul acela neîncetat de gânduri şi idei pe mute?
Dots, dots, dots.
Revenind. Cum sau când reuseşti oare să îţi identifici acel fir roşu în viaţă care să motiveze fiecare acţiune a ta şi să te facă să încetezi să-ţi baţi joc de oamenii din jurul tău, hrănindu-i cu iluzii şi minciuni din cele mai stupide (uneori egoiste) motive? Când oare o să începi tu, individ, să mai laşi lumea la o parte cu legile, sterotipurile, must-urile, doctrinele, cuviinţele şi ideile de “successful life means this and that” ca să te analizezi pe tine ca pe ceva unic, un liber arbitru desăvârşit?
P.S. Îmi place la nebunie (sunt ironică când spun asta) cum unii oameni fac din ei singura persoană care contează, INCAPABILI însă să supravieţuiască fără iubirea, afecţiunea şi mai ales atenţia oamenilor din jurul lor. Dar tot ei trăiesc într-o confuzie vitală de cum e posibil să fie indivizi atât de self-centered, – plini de detoate – cum ar veni, şi tu, muscă, să nu te întinzi la picioarele lor în admiraţie. Să fii sigura persoană care contează înseamnă să îţi asumi solidaritatea şi singurătatea, ambele în detrimentul înălţării tale spirituale şi a încercării pătrunderii în sfera cunoaşterii absolute. Orice alte manifestări pe care le ataşezi conceptului menţionat deja de două ori, e prostie omenească şi eşti imperativ rugat să îţi accepţi condiţia, sau să te trezeşti la realitatea nevoilor tale autentice.
P.S. 2 Nu înţeleg evoluţia cuvintelor, ideilor şi agresivităţii directe din acestă postare, dar m-am obişnuit deja ca acest lucru să se întample. Cu puţin noroc, se vor găsi câţiva care să înţeleagă două-trei idei, dacă nu chiar să se simtă şi să realizeze că dacă nu sunt fericiţi/mulţumiţi înseamnă că nu fac ceva cum trebuie.
Cele bune!
AmazingRomanians.ro este un proiect menit să promoveze România la adevărata ei la valoare, prin exemple ei de oameni frumoşi, ambiţioşi, talentaţi şi curajoşi. Personal, cred că ar trebui să fie în primul rând, o sursă pentru noi, românii, pe care să o explorăm. Ne căutam mereu modele în exteriorul graniţelor ţării, şi habar nu avem ce fac şi de ce sunt în stare oamenii de lângă noi. În contextul promovării generale, articolele sunt scrise în limba engleză.
